Luni, la 6.

Spuneam că voi merge agale pe drum,
cu gîndurile sub călcîie,
cu primul bumb de capul lui
luni la 6

credeam că voi bea vin
cu toată oboseala trîntită de-a lungul meu pe canapea
cu ochii negri şi mîinile lungi

voiam să zîmbesc.

A trecut luni, şi şasele..
simt doar că pe umeri port ceva
un cap poate
şi-o mie de gînduri care nu mai vor să moară.

deja aştept miercuri

Ce-i cu viaţa asta? Trăiesc zilele..

poate e timpul să trăiesc viaţa.