Cîinii s-au dezlănțuit din loc precum un glonte care se rupe din gîtlejul puștii. Toată greutatea mea cocoțată pe frînă cu ambele picioare era insuficientă pentru a-i opri în loc, mai ales acum la început de drum cînd vîjîiau de energie și odihnă. Ușurel, am ridicat un picior de pe frînă, apoi pe al doilea...și diiiii!
Zorea sania mea ca purtată de un stol de reni. Așa, ca să nu credeți că mergeam cu viteza bolidului prin taiga, adaug că acești cîini dezvoltă o viteză de 35-50 km/la oră. Nu e puțin. E totuși un mediu sălbatec, troienit, plin de pini și brazi acele cărora biciuiesc dureros peste față dacă nu le ocolești, iar ca să le ocolești e nevoie de un pic de acrobație și multe așezări din mers...asta dacă ai noroc să nu fii prea înalt.
Eram într-o caravană de 3 sănii. Eu eram ultima sanie. Distanțele dintre sănii sunt destul de mari încît dacă un strigăt de-al meu ar mai avea vreo șansă să prindă urechea celui dinaintea mea, mai departe la sigur se împotmolește undeva în gerul pădurii. De asta, se comunică prin semne atunci cînd spațiul permite, sau nu se comunică deloc. Semne sunt puține.
Dacă totul e bine, degetul mare se ridică în sus (thumb up). Dacă este o problemă, una din mîini flutură de sus în jos. Dacă este nevoie de un stop, atunci mîna se îndoaie din cot și se afișează lateral pentru ca cel din spate să frîneze.
Mai există o regulă, una singură, dar IMPORTANTĂ. Orice nu s-ar întîmpla, nu dai drumul la sanie. Cîinii husky nu se opresc, odată înhămați ei devin mașini, e sportul și menirea lor. Acești cîini nu sunt dresați comanda Stop, de asta niciun sunet sau bocet decît forța mecanică a frînei nu îi va imobiliza. Ca să vă imaginați cît de voinici sunt, vă spun că dacă este nevoie de a opri și coborî de pe sanie (și de pe frînă), se proptesc două ancore în pămînt și se mai leagă cu o funie sania de un copac.
...
Taigaua mișuna de noi. Liniștea despre care v-am povestit anterior nu se speriase, nu fugise nicăieri. Era prea îmbibată în coaja copacilor, în aluatul zăpezii, în aerul rece ca un parfum ca să se sperie de jarul și veselia cîinilor. Taigaua se dezmorțise un pic de toată sărbătoarea asta. Și precum la o sărbătoare, își pregăti cele mai frumoase veșminte pentru a ne primi în inima ei și cei mai voinici străjeri pentru a i-o ocroti...
va urma...
No comments:
Post a Comment