De cîteva zile tot lupt cu mine să-mi strîng pianul, să-l împachetez, să-l despart de mine. Am făcut-o de cel puţin 6 ori în ultimii ani, dar azi îmi e cel mai greu. Sunt obosită şi el, îmbătrînind devine tot mai greu. Sau poate eu îmbătrînesc, nu mai pot împacheta cu uşurinţă oameni, amintiri, locuri, pianul...şi pleca altundeva. Ştiu că mîine mă voi trezi şi voi fi puternică, voi merge la înot, voi avea o tărie în ochii şi pasul meu...dar azi vreau să fiu slabă, vreau să recunosc că am obosit, cel puţin în seara asta...să mă împachetez de cîte una...
şi pianul, sterp de cărţile sale, stă despuiat în faţa ferestrei pe care am deschis-o larg...stă singurel, neputincios, ca un bătrînel...
ne vom trezi mîine împreună...fiecare în cutiuţa sa...
No comments:
Post a Comment