Thursday, February 2, 2012

Aburi

Hai să scriu. Am cam ruginit de atîta nescris. Cînd vin acasă din urma ceasului, unicul lucru care mai zvîcneşte în orarul din schimbul 3 e să nu uit să mă spăl. Duşul a devenit o fericire pentru micul meu timp...e unicul spaţiu de timp cînd sunt conştientă şi nu lucrez...de asta îl preţuiesc ca pe o desfătare scumpă. Ştiţi, fiecare se specializează în pasiunea sa...fie asta bucătărie, fotografie sau...duş. Şi eu la rîndul meu, am descoperit tehnici felurite de a te bucura de un jet de apă caldă...

Ador să intru în duşul aburit de apa fierbinte fără a lăsa apa să-mi atingă corpul...e o senzaţie specială..pentru că corpul înfrigurat e învăluit de o crustă de aburi ce se joacă cu porii înca uscaţi..parcă i-ar încălzi, parcă nu chiar...parcă te-ar zadarî, parcă nu chiar..încît îţi vine frig...şi te covrigeşti lipind toate membrele de trup...şi numai apoi îţi arunci corpul însetat..în apă..şi îl desfeţi cu căldură, cu apă curgătoare...ce spală toate gîndurile de plumb de peste zi.

Credeţi că îmi ies din ape probabil..Nu, deja nu. Săptămîna asta a început o noua era în viaţa mea mică...să vedem ce mai descopăr şi e data asta :)

Şi poate multe lucruri se vor schimba...dar muzica bună va rămîne..

No comments:

Post a Comment