Experienţă de Bucureşti - Partea IV: Hotelul

Am intrat în holul luminat slab de parcă ar fi ars o singură lumînare în tot hotelul. Uşile decojite, fotoliile unsuroase  duhneau a vechi, a rînced...întuneric, putoare, linişte.

Ora 2.

- C-hî, c-hî..ăă..Bună seara. Este cineva? ( Mă simţeam ca pe scenă, toate cuvintele mele se băteau de pereţi în ecouri, îmi venea să-i trag un cîntec). Mă scuzaţi, este cineva aici?

De după tejghea răsări un căpucean chel, cu ochii ciufuliţi de somn.

- 50 de euro. 

- Ăă, 50 de euro? Pentru o noapte, adică 5 ore (la 7 plec) pentru o singură persoană? Pentru baraca asta de hotel??

- Vezi preţurile pe perete.

Eu m-am apropiat de "Pricelist", am aprins telefonul mobil ca sa pot citi, am văzut că într-adevăr e 50 de euro. M-am clătinat 2 secunde între 2 gînduri..şi înţelegînd că să stau afară nu e o opţiune, am scos banul.

- Etajul 4. Liftul nu lucrează, ia scările şi mergi pînă în capătul coridorului. Lumină nu-i aşa că bagă de seamă pe unde păşeşti.

- O.k. 

Taks, scările exact ca în "podezduri"...ciment rece, colb peste tot, geamuri deschise sau sparte, frig, întuneric. Ş-leaac..peste-o căldare cu var. Bugger! După ce m-am învîrtit ca o cloşniţă cu telefonul mobil înţelegînd ce s-a întîmplat...m-am consolat cu gîndul că am ghetele mai albe..şi am mai urcat un nivel..

Etajul 4. Uuuuu...coridor lung şi îngust..claustrofobic. Pe atunci aveam un HTC drăgălaş pe care îl purtam pe sus ca pe o torţă...Eu aşa hotel nu am văzut nicioată nicăieri. Cred că amintea mai mult de un  cămin studenţesc. La dreapta - sticle goale de coniac, la stînga chiştoace, mai încolo o pereche de adidaşi ce împrospătau coridorul....gazete, vodkă, chiloţi, bere, mătură, teu, coji de răsărită...odaia mea penultima. Huuu. Am ajuns. Deschid uşa, mă strecor, închid uşa. Respir. Expir. Iar expir. Fuuu...putoare de ţigarete..dar una..pur şi simplu, insuportabilă. Dau să aprind lumina - ioc. 

Abra -cadabra -svabra!!!!!! (în realitate cred că am spus ceva mai puţin magic).

Fugaaaa...pe coridor, pe scări, prin var! Ajung într-un suflet la recepţie şi înrăită zic:

- Altă odaie vă rog! În care este lumină şi nu pute a ţigări.

Iar acelaşi drum...înfricoşător. Acelaşi coridor. De data asta ultima odaie din capătul coridorului. Pac-pac-pac..fuguţa ca o căprioară. Ţuşti la mine în cameră. Dîîrrr..frigăraie. Închid geamul. Intru în baie...un ruginiu curgea din ţevi, un ruginiu rece...mdeaaa, azi nu mă spăl.

Patul mirosind a cîteva sute de vizitatori de dinaintea mea mi-a servit drept laiţă pe care m-am întins îmbrăcată în scurtă, cu geanta înfăşurată în jurul meu la spate, am pus nişte hîrtii ca să nu rămînă varul pe pat şi m-am culcat încălţată...îmi clănţăneau dinţii.

Simţeau sudorile tuturor celor care au dormit înaintea mea aici, îmi intrau prin nări, mă învăluiau într-o greaţă..ce fu învinsă de somn. Apoi mi se părea cum simt păduchii alergînd printre firele de păr, fericite că s-a găsit un drumeţ nefericit să le ospăteze...o jumătate din mine - frica- nu putea adormi...mă jucam între coşmaruri şi nesomn pînă cînd auzii un strigăt ca o înjunghiutură..atît de aproape, încît sării ca arsă. Uşa era închisă.

- Aah! (iarăşi un sunet asemănător, poate mai puţin dureros)..

Am deschis geamul şi mă uitam să văd de este vreo mişcare.

- Aaah, aaah, aaaa-aaaaaaa-aaaaa!!!!

Nu era un strigăt, era un geamăt de femeie. Şi nu unul de durere, ci de durere...să-i zicem..hmmm...cum să-i zicem? Plăcută? Hmm..da, în fine. SEX.

Nu puteam adormi. Gemetele erau asurzitoare..şi din oră în oră tot mai aproape de pereţii mei. Cred că presta servicii hoteliere în masă căci era aceeaşi voce. Pe la 4 credeam că geme la mine sub pat atît de tare o auzeam. 

Am închis uşa cu cheia pînă la capăt. Am baricadat uşa cu scaune şi aşteptam...

Cred că mă furase somnul..frigul şi frica...toate odată, căci mă trezise alarma la 7. Am privit geamul plin de lumină ca pe cel mai mare dar, mi-am privit şi ghetele, şi ochii grei, şi părul obosit...am văzut şi de geantă..şi cu o fericire imensă în suflet că am ajuns să văd nevătămată, neatinsă lumina unei nouă zi...am alergat spre Filaret, spre casă.

Fin.